best free site maker
Mobirise
 ULMII
Divizarea Botanică
Familia ulmilor (ULMACEAE) este alcătuită din două specii
Cea mai cunoscută specie este specia ULMUS, nume care derivă din denumirea latină a cuvântului compus din arin(alnus) şi mojdrean(ornus).
O specie mai puţin cunoscută este cea a carpenului, denumită ZERKOVA.
Ulmi renumiţi  În Elveţia, în satul Morges deux Ormes au exitat doi ulmi, care au fost plantaţi în anul1541.  
În 1824 unul dintre ei a murit. În 1851 circumferinţa celuilalt ulm, la vârsta de 310 ani,a fost de 17 metri Dintre cei mai renumiţi arbori aflaţi pe teritoriul Ungariei, enumerăm doar câteva. 
Ulmus campestris = ulmul de câmp  Cel mai renumit este arborele Rákóczi din Balatonakarattya, al cărui circumferinţă era de 750 cm. Din păcate acesta a murit. Denumirea acestuia nu are o bază reală. În Csákvár există un exemplar al acestuia cu o circumferinţă de 490 cm, având 300 de ani, iar în Vértessomló unul cu o circumferinţă de 340 cm, în vârstă de 220 de ani.  
Ulmus laevis = velnişul  În Szarvas există un velniş în vârstă de 120 de ani cu o circumferinţă de 400 cm, iar în Hajdúhadház-Téglás unul cu o circumferinţă de 540 cm. 
Ulmus glabra = ulmul de munte  Există unul în Csákvár cu o circumferinţă de 650 cm, unul în Dióskál cu 560 cm şi unul în Szekszárd cu 535 cm. Ulmus pumila = Ulmul din Turkestan  
În Budapesta există unul cu o circumferinţă de 170 de cm , care pare micuţ pe lângă cele enumerate mai sus, însă această specie este de statură mică. Acesta atinge doar 15 m, în comparaţie cu celelalte care pot atinge înălţimea de 30-40 metri.
Utilizarea Ulmului  S-au plantat în cantităţi mari în păduri, pentru uz industrial. S-au tăiat la fiecare 7 ani, pentru a asigura o creşte dreaptă, fără curbe.  
Lemnul acestuia rămâne masiv, chiar şi atunci când este în apă, asemenea stejarului şi arinului.
În principal se utilizează pentru producerea roţilor de maşină, a morilor cu zbaturi, a piloţilor şi a suporţilor de tun. În Evul Mediu era deja foarte popular, în Franţa fiind utilizat pentru decorarea parcurilor şi a bulevarzilor de pe lângă castele. Şi în America de Nord era foarte îndrăgit pentru proprietăţile sale de iod: 
1. creşte rapid 
2. se adaptează foarte bine la diferite condiţii climatice şi de sol
3. rezistă la vânturi puternice
Datorită durităţii sale cât şi a posibilităţii de a fi prelucrat, s-a utilizat la producţia şuruburilor de lemn, a roţilor, a saboţilor cât şi la construcţia corpului de navă pentru navele cu fund plat (flobarts) care, la reflux, rămân pe plajă.
Pentru creşterea unui bonsai, cel mai potrivit este Ulmul chinezesc cu frunze mici (Ulmus parviflora)
Reproducerea lor se realizează uşor, de la rădăcină, astfel se asigură păstrarea proprietăţilor arborelui ales.
Înmulţirea prin seminţe poate duce la obţinerea unor specii variabile.
Efecte terapeutice
Proprietăţi de vindecare  
Bobocii acestora sunt utilizați în terapia gemma. (gemma = boboc)
Terapia Gemma înseamnă utilizarea bobocilor, a lăstarilor tineri, a rădăcinilor în terapia, medicina naturistă.  Aceste părți tinere conțin un concentrat ridicat de hormoni, enzime, acizi nucleici şi microelemente. De obicei substanțele valoroase se dizolvă în glicerină, prin alcool şi apoi prin diluarea acestora cu apă soluţia devine solubilă. Produsul obținut se folosește pentru vindecarea următoarelor boli: artroză, obezitate, infecţii ale tractului urinar, boli cardiovasculare, insomnie, eczeme, sistem imunitar slab, sensibilitate la fronturi atmosferice. 
Stratul interior al scoarţei ulmului roşu conține o substanţă naturală medicamentoasă, și anume rășina, care este eficace pentru tratarea indigestiei, răcelii, durerii în gât, vindecării rănilor, ulcerului gastic, arsurilor.
Starea amenințată a speciei de ulm:
Majoritatea ulmilor au murit în câțiva ani, din cauza pericolului de ciupercă a ulmului (Ophiostoma novo-ulmi) cunoscut sub numele de boala olandeză a ulmului. Boala este răspândită de alburnul ulmului, însă plantele aflate în apropiere se pot infecta și de la rădăcina învecinată a acestuia.
Cel mai vulnerabil este ulmul de munte (Ulmus glabra), ulmul de câmp (Ulmus minor) şi Velnișul (Ulmus laevis).
Rezistent, însă nu în totalitate este Ulmul din Turkestan (Ulmus pumila) şi Ulmul Japonez (serrata Zelkova).
Între anii 1990 – 2000, în Franța, s-au selectat din cele trei specii principale, diferite clone mai puţin sensibile la boala menționată, clone pe care au început deja să le răspândească și să le multiplice.
Au găsit specii rezistente și printre Ulmii Americani; Liberti Elm, Valley Forge, New Harmony. Este adevărat că încă în anul 1920 exista deja o specie rezistentă, și anume Princeton Elm.
Hibrizii formați din Ulmul American și ulmul Japonez se dovedesc a fi deasemenea specii rezistente.
Cele mai rezistente două specii:
1.) Cele două specii a Hibridului Japonez (Ulmus x resista)’Sapporo Autumn Gold’ și ’New Hozizon’.
Din păcate caracteristicile acestora diferă semnificativ de ulmii europeni, aceștia fiind de statură mai mică, cu creștere arbustivă, având aspectul unui tufiș.
’Sapporo Autumn Gold’ este hibridul lui Ulmus pumila și Ulmus davidiana var. japonica, comercializat sub numele de Resista. Aceasta este o plantă viguroasă, însă nu va crește decât până la 10 m înălțime și 4 m lățime. Sistemul său de ramificare este de tipul tufișului, iar în cazul în care se dorește creșterea unui arbuști, se necesită, în timpul creșterii, susținerea acesteia pe araci, cât și curățarea cât mai deasă a trunchiului. Toamna frunzele acestuia devin galben-aurii. Pentru împădurirea străzilor înguste se poate aplica și sub forma unui gard-viu tuns.
2.) Hibrid multiplu, a cărui strămoși sunt 4 ulmi de câmp (Ulmus minor), 3 ulmi de munte (Ulmus glabra) și ulmul din Himalaya (Ulmus wallichiana). Numele acestuia este ’Nanguen’, însă se comercializează sub numele de Lutece.
Trunchiul său, după 1-2 m înălțime se prelungește cu 3-5 ramuri abrupte, formând o coroană deschisă. Înălțimea poate atinge 30 m, lățimea 15 m. Primăvara înmugurește relativ târziu. Rezistă la îngheț până la circa 30 de grade. Se recunoaște ușor după forma frunzelor, acestea fiind aproape circulare, de 11 cm lungime, 11 cm lățime, cu vârful puțin ascuțit, de culoarea verde deschis, având suprafața aspră.
Se consideră a fi foarte rezistent la infecții artificiale.
Ulmul siberian sau din Turkestan, care oferă materialul gardului viu minune, merită o descriere mai atentă și mai detaliată.
Denumirea științifică: Ulmus pumila.
O variantă a acesteia este Ulmus pumila celer, care este foarte potrivită pentru gardul viu.
Ulmus = ulm, pumila = creștere pitic, celer = rapid.
Caracteristici
Specia de bază crește până la 8-10 metri, fiind depășit cu mult de ulmul de câmp care crește la noi și care poate atinge chiar și înălțimea de 30 de metri. Dar nu degeaba i s-a atribuit denumirea de „rapid”, deoarece este capabil să crească chiar și 1-1,5 metri pe an.
Să creștem dintr-un arbore relativ mare un gard viu, poate părea un lucru îndrăzeț, însă nu este ceva neobișnuit. Din carpenul cu creștere până la 25 de metri sau din molidul de 30 de metri se cresc de mult garduri vii.
Ulmul din Turkestan este un soi foarte rezistent, nepretenţios, care supravieţuieşte în orice tip de sol, atât în cel pietros cât și în cel nisipos.
Deasemenea, este rezistent la boala ciupercii denumite pericolul ulmului, care a distrus aproape toți ulmii de câmp, de velniș și de munte din Europa.
Alte denumiri științifice ale acestuia:
Ulmus pumila var. microphylla
Ulmus pumila var. arborea
Ulmus pumila var. genuica
Ulmus turkesztanica
Ulmus turkestanica celer
Ulmus pinnato -ramosa
Ulmus campestris var. pumila
Ulmus manshurica
Zerkova carpinifolia
Zerkova humilis
(Din păcate, în denumirea plantelor, și în special a plantelor ornamentale este o mare confuzie; o plantă poate avea mai multe denumiri şi se schimbă adesea, în funcție de care este valabil la momentul respectiv. GG)
Tipuri:
Înmulțit din semințele ’Chinkota’, foarte rezistent.
Hibridul ’Coolshade’, nu este sensibil la vânt.
’Improved Coolshade’ cu creștere mai rapidă și mult mai rezistent.
’Dropmore’ crește rapid, cu frunze mici.
’Lincoln’ rezistent la pericolul ulmului, își păstrează pentru mult timp frunzele verzi.
’Morton Plaisman’ (Vanguard) nu este sensibil la boală, este rezistent la clime aspre.
’New Horizon’ rezistent la boală, dur, 12 m înălțime, 7 m lățime, cu coroană ovală, excelent pentru a fi utilizat ca copac de stradă.
’Pendula’ cu crengi atârnate
’Urban’ rezistă bine la condiții urbane, are 15 m înălțime.
’Puszta’ selecție maghiară, crește până la 10-12 m.
TABEL CU REZUMATUL SPECIILOR
ÎN ORDINE ALFABETICĂ  
Familia ulmilor = ULMUS
 

Dă share paginii

Address

Reprezentanţa în România,
S.C. HOMA S.R.L.
Cod fiscal: RO 6446941
Reg. Com. J14/794/1994

520028 B-dul Grigore Bălan Bl. 24/A/1
Localitatea Sfântu Gheorghe, Judeţul Covasna

Contacts

Tel: 0728 96 80 60,
0728 96 80 62,
0728 96 80 63
Fix: 0367 407 302

e-mail: officegardviu@homa88.ro